himba-namibia

Tribul Himba

Ovamboland & Kaokoland 12-13/02

Am remarcat de la intrarea in Namibia locurile bine marcate pentru picnic. Nu banuiam atunci ca vom dormi intr-un astfel de loc, fortati de obsesia nationala pentru garduri. Nu a fost atat de rau: dupa ziua in Etosha, aveam in bushcamp masa si scaune, si pubela la indemana.

Regiunea Ovambo, impartita in 4 teritorii dupa independenta, este cea mai dens populata a tarii. Peste 800000 de locuitori, dar peste o treime sufera de HIV. Guvernul local incurajeaza activ proiectele de dezvoltare, colaborand in special cu China, care este implicata in achizitia de terenuri. In perioada apertheidului Ovamboland a ramas izolat de restul tarii si in continuare este puternic legat si influentat de Angola. Ceva mai multa agricultura si turme importante de vite, care arata statutul si preocuparea de baza a oamenilor. Colibele traditionale au fost “modernizate”: in loc de lut pe schelet de barne, tabla zincata. Ne imaginam ca nu e o fericire sa dormi intr-o astfel de casa la 40 de grade namibiene.

Carnati boerwors, capra la grill si paine ovambo, cu o textura care ne-a amintit de clatitele din Fes.

400 de km pana in Ruacana.

Pozele urmatoare sunt dedicate misiunilor diplomatice angoleze, care au facut totul pentru ca sa nu le putem vizita tara, si francezilor cu care am traversat Congo Kinshasa. Am privit inspre granita care ne-a costat multi bani, efort, timp si poate prietenia tovarasilor nostri de aventura. Culmi impadurite, drum sinuos, de departe Angola parea frumoasa. Si in acest loc pustiu, cascada Ruacana, demiurgica falie intre doua tari, rostogolindu-se in trepte in valea verde, vocea-i rasunand departe, trupu-i strapuns de razele din apus.

Dumurile de pietris din Namibia, mai bune pentru knobbies.

Bushcamp cu vaci si muste de transpiratie

In Opuwo, hub-ul turistic pentru vizitarea regiunii Kaoko si a triburilor Himba, asfaltul, supermarketurile, berea si gunoaiele isi dau consursul pentru a apropia de sfarsit o lume veche, care isi traieste discret, dar alandala, ultimele clipe.

Jeepurile de acum jumatate de secol, femeile Herero in rochii de acum cateva secole…

Si etnici Himba, convietuind cu civilizatia ultra-moderna, in ritmuri de acum cateva milenii

Kathiriwe: bratarile de la picioare protejeaza de muscaturile animalelor veninoase, dar indica si numarul de copii sau doliul. Doua linii verticale inseamana ca femeia respectiva are mai mult de un copil. La doliu una dintre bratari este inlocuita cu o bratara mai scurta care are doar o linie verticala, iar colierul traditional din scoarta de palmier este inlocuit temporar de un sirag din coaja de ou de strut.

Khawarib

Am inghitit in sec: ajunsesem cam tarziu pentru a vedea Himba asa cum a fost odata. Nu aveam de ales: ne-am gasit un ghid, am cumparat ofranda in hrana pentru satul in care urma sa dormim si am imbucat ceva.

La dreapta ghidul nostru, Kaviruka Muharukwa, asezat pe scaunul improvizat din ambalajul pentru cea mai noua pasiune Himba. Din cauza tricoului nu am mai avut nevoie de recomandari (prietenii stiu de ce)

Cartofi si tocana de capra

Gratar de vita intr-o carciuma de Opuwo

Kaokoland (Kunene), tinutul Himba, “oamenii rosii”, unul dintre ultimele triburi nomade care traiesc in medii extreme, aride, ostile. Fara electricitate, fara apa, hrana bazata pe carnea de vaca sau oaie si lapte. Vitele sunt banii Himba: extrem de importantele bijuterii traditionale, hrana, masinile, telefoanele mobile (purtate mai mult ca accesoriu) se cumpara cu vite. Terenul nu este imprejmuit si se afla inca in mare parte in proprietatea sefilor de sat. Insa nu exista un recensamant precis al populatiei secerate de maladii tratabile si vindecabile si multi sefi se lasa tentati de ofertele imobiliare chineze. In anii ‘80 cultura Himba aproape disparuse, insa deceniile urmatoare au fost de mai bun augur. Am petrecut o zi si o noapte intr-un kral din saul Ohungumure (Muntele cel Inalt), unde familia capateniei jelea disparitia recenta a acestuia. Satele Himba sunt formate din mai multe kral-uri risipite in teritoriu. Un kral reprezinta familia extinsa a unei capetenii. In mijloc se afla casa in care locuieste seful cu sotiile, iar in axul format de casa si staulul de vite, focul sacru okuruwo.

Focul sacru este calea de comunicare cu spiritele stramosilor si Zeul unic Mukuru

Colibele Himba combina traditia cu modernul, iar uneori au fost inlocuite de corturi.

Totem

Masa se gateste la comun

Sfatul barbatilor, prezidat de fratele mai mic al capateniei decedate, care a preluat sefia kral-ului. Structura tribala Himba se distinge prin genealogia bilaterala, adica membrii tribului apartin atat clanului matern, cat si celui patern. Aceasta asigura mai multe sanse de supravietuire in climatul extrem in care traiesc etnicii Himba; triburi cu pattern similar mai exista doar in regiuni izolate din Pacific si subcontinentul indian.

Vechi si nou

Ndiri Chiposa, seful de kral

Colanul barbatilor este impletit direct pe gat si nu se poate scooate. Sageata metalica serveste la… scarpinat.

Femeile jelesc impreuna…

Se gatesc impreuna… Pielea este protejata de soare cu otjize  (un amestec de piatra de ocru, unt si seminte parfumate).

Desi nu se spala, femeile Himba au tenul perfect si miros placut. Parul este decorat cu mese fixate cu argila si ocru, in trecut parul pentru mese provenea de la barbati. Bijuteriile si coafura arata apartenenta la familie, statutul si personalitatea celui si celei care le poarta. Doar femeile, copii si barbatii casatoriti isi ung pielea cu ocru. Baietii poarta o coada la spate, adolescentii doua, fetitele poarta doua sau patru cozi pe frunte, femeile adulte cozi pana la umar si o “cununa” din piele de vaca pe crestet.

 

Frumusete Himba

Bratara care costa o vaca

Shopping de bijuterii Himba, irezistibil.

Teaca cu tutun de prizat

O Herero in vizita la prietenele Himba

La sfatul barbatilor