egypt-pyramids

Ramadan in Cairo

Egipt 19 – 24/07/2012
In ‘Povestea vraciului evreu’ din cele ‘O mie si una de nopti’ (care au fost scrise in Cairo, si nu in Bagdad) apare acest fragment: ‘Cel care nu a vazut Cairo, nu a cunoscut lumea: pamantul ei e de aur, Nilul ei minunat; femeile ei sunt ingeri cu ochi ca taciunele; casele ei sunt palate; iar aerul ei e dulce si mai parfumat ca aloea, intru placerea inimii sale. Si cum ar putea fi altminteri, cand Cairo este Muma intregii Lumi?’

Astazi, ca in toate metropolele, poluarea e extrema, si aerul capitalei egiptene nu mai e asa dulce si parfumat, dar palatele si moscheile si-au pastrat gloria medievala. Fertila delta a Nilul inca hraneste intreaga natiune. Femeile insa nu stim cat de frumoase mai sunt: am vazut putine, si majoritatea conservator investmantate. Pentru ca in venele acestui oras care nu doarme niciodata, curge testosteron. Barbatii fac legea, atat in pietele medievale, cat si in cladirile de birouri moderne, in desertul cu piramide, si in strazile nebunesc de aglomerate, unde masini vechi si carute trase de magarusi se lupta pentru fiecare centimetru cu alte milioane de pietoni, si merg mai departe.

Cairo este cel mai mare oras din Africa, si din intreaga lume araba. Am avut ocazia sa ajungem in prima zi a Ramadamului, intr-o vineri. Capitala culturala si spirituala a natiunilor arabe sarbatorea cu entuziasm si festinuri publice, mesele si covoarele fiind asternute chiar in strada si in piete. De la 7 seara, la 3 dimineata, am avut prijelul sa cunoastem putin ospitalitatea egipteana.

Ia apus, oamenii incep sa umple strazile si pietele pentru a manca si face cumparaturile festive impreuna

Apoi am strabatut marile bulevarde. Cladirile cu arhitectura franceza de sec. XIX sau de factura stalinista nu sunt in stare grozava, dar interventiile contemporane au fost tinute departe de tesutul vechi, si asta a pastrat atmosfera care in Bucuresti s-a pierdut in ultimele doua decenii. Este greu sa nu te indragostesti de acest oras, dar e greu si sa te simti in largul tau.

Egiptenilor le place sa ureze strainilor ‘Bun venit!’ (sau “Bine ai venit in Alaska!’). Dar in orasul asta care pare pe pastile, crede-ma, nu esti tocmai ‘bine-venit’. Nervii sunt intinsi, totul se face in graba, galceava incepe din nimic. Oricat de politicos ai refuza oferta constanta de a cumpara ceva, la un moment dat tot vei scoate din sarite un egiptean. In istorica piata Tahrir, unde acum un an pornise Primavara Araba, am incercat sa ne imaginam cat de intense au fost evenimentele, dat fiind temperamentul egiptean atat de volatil. Urmele revolutiei persista, si in fiecare vineri sunt organziate demonstratii care o evoca.

Am explorat labiritul de pravalii si moschei din marele bazar Khan el-Khalili, care in trecut domina intr-atat comertul mondial, incat Columb a pornit in cautarea unor rute de trasnport alternative, astfel ajungand sa descopere Lumea Noua.

Chinezismele au cucerite deja si acest bastion al comertului medieval

Chiar si traditionala supa de linte e ambalata in stil fast-food, in recipiente chinezesti

E uimitor ce poti gasi in aleile laturalnice

Oazele masivului Cairo islamic sunt moscheile si scolile coranice, intre care Al Ahzar este cea mai veche, de aici si din lume, functionand fara intrerupere din 970 e.n. Studenti din toata lumea vin aici.

Dar si in madrasele recent construite cu la fel de mult fast

Cairo fiind arhetipul orasului cosmopolit, in care multele culturi ale lumii se suprapun multelor sale varste, cea mai veche parte a sa este, surprinzator, nu musulmana, ci crestina. Bisericile coptice au fost construite inainte de venirea arabilor, dar ctitorii lor nu au aratat prea multa piosenie fata de relicvele trecutului, si ridicand altarele peste zidurile stravechiului Babilon.

Piramidele


Apoi sunt Piramidele. Cand istorii Greciei antice scriau despre ele, acestea aveau deja peste 2000 de ani. Cairo le-a absorbit demult in nebuneasca sa expansiune care a inghitit Ghiza, Memphis si Dashur. Dar ca sa le vedem, trebuia sa induram, ca si Mark Twain in 1866, ‘chinuri de nedescris din pricina foamei de bacsis care licareste in ochi arabi’. Odata invinse armata de negustori, agresivitatea si cadourile false, ajungeam, cu genunchii tremurand, in fata a cinci milenii de istorie a geniului uman.

Piramida lui Kheops, cea mai mare dintre piramide, ultimele minuni ale lumii antice, inca in picioare

Odinioara piramidele erau placate integral, stralucind ca niste cristale in desert

Piramida lui Micerinus poarta ranile incercarii esuate a unui sultan din sec al XII-lea sa o demoleze

Sfinxul sau Abu al-Hol (in araba ‘tatal terorii’) a fost decupat din munte. E impresionant, dar ni-l imaginam cumva mai ‘mare’, si asta e de parca ti-ai intalni idolul in carne si oase si ai fi cumva… dezamagit…

Sangele faraonilor a fost drastic diluat in venele egiptenilor. Cea mai dramatica transformare se datoreaza nu generatiilor de libieni, persani, greci si romani, ci cavaleriei de 4000 de arabi, care a cucerit tara in 640 e.n. Negutatori straluciti, egiptenii moderni adora sa faca ceea ce stiu mai bine: sa vanda. Dar e destul de greu sa-ti pastrezi intacte emotia si calmul in fata Piramidelor, cand atatia oameni te trag de maneca si iti propun toate nimicurile, plimbari in caleasca sau pe camila. Ne-am impiedicat peste tot de suveniruri care nu prea respecta simbolismul unic al locului si am asistat perplecsi la biciuirea isterica a animalelor de catre oameni care au pierdut respectul pentru fiinta care le castiga painea.

Indiferente la spectacolul comercial, Piramidele raman, desi proiectate si construite de atat de imperfectii oameni, perfecte.