Raliul moto Kinshasa – Lubumbashi 4

Ziua/ Day 6 – 28/12 

Km: 30

Starea drumului: nisip adanc

Vremea: 38°C, soaret

Orhidee in campul in care am dormit. Un semn bun!

Dar in curand a urmat primul dus rece: drumul e mai tare decat noi si din nou masina ramane blocata pe punte si diferential spate. Cricul solicitat la maxim incepe sa dea semne de oboseala din cauza nisipului care a umplut fiecare orificiu.

Din cauza caldurii un pneu de la Landie s-a dezlipit de janta si prin fanta creata a intrat nisip, ceea ce face ca roata sa se dezumfle accelerat. Nici lantul meu nu arata bine. Cu 3 km inainte de podul din Luange baraj de politie: traversam dintr-un judet in altul si am incercat sa suportam incetineala cu care politistul semi-analfabet copia fiecare litera din pasaportul meu si al Anei. Dupa 30 de minute in care omul caligrafiase 10 randuri, Ana i-a amagit ca se va intoarce in birou cu cele 4 pasapoarte ale francezilor, si i-am dat bice. Odata trecut podul insa am fost luati in primire de sectia DGM din judetul Kasai Oriental: inca o ora de bla-bla si transcriere pe carnetele si voi volante a datelor noastre, in timp de Ana si Jacques cumparau fructe, porumb, orez si apa. Abia dupa ce am iesit din biroul de politie am descoperit ca cele 3 camioane aflate in pane blocau chiar iesirea pe deviatie. Eu am trecut pe langa drum, fortand prin curtile unor case, insa Defenderul s-a infipt fara scapare in transeele de peste jumatate de metru adancime. In urlete si soare usturator am sapat si am injurat pana am scos masina din groapa, apoi, urmati de un card din ce in ce mai gros de adulti si copii chiuind, am orbecait in cautarea unei iesiri inapoi in deviatie. La 4 p.m. eram la capatul puterilor: Jacques a tras de volan si a tasat iarba inalta pentru a ne putea instala si a face bilantul unei zile dramatice.

Peste noapte Congo ne trateaza cu furtuna: un fulger loveste la mica distanta si ne strangem in brate in cortul care se umple de apa, cu saltelele impaturite pe zona uscata si cu prosoape si haine puse peste tot pentru a absorbi baltile! Dimineata aveam sa aflam ca si francezii s-au intrebat cu strangere de inima daca fulgerele pot lovi masina…

Ziua/ Day 7 – 29/12 

Km: 0

Vremea/ Weather: 36°C, soare/ hot

De dimineata am decis ca nu puteam continua drumul fara a incerca sa rezolvam problemele tehnice: compresorul de clima pe care Jacques il folosea pentru umflarea rotilor si pentru a opera mici scule nu mai functiona, asa ca ne-am impartit sarcinile.

Am desfacut compresorul si am incercat sa il gresam si sa il reparam.

Jacques s-a ocupat de cric si a umflat rotile cu micul meu compresor.

Iar fetele au spalat rufe cu apa de ploaie si au uscat lucrurile muiate de furtuna de peste noapte.

Ziua/ Day 8 – 30/12 

Km: 37

Starea drumului: nisip foarte adanc

Vremea: 34°C innorat

Ca intotdeauna pe piste dificile, in momentele extreme am uitat de poze si de tot. In prima parte a zilei  – ziua cu numarul 200 pentru noi doi – momentul dramatic a fost un urcus abrupt unde fetele si copiii au mers pe jos, iar masina a ramas infipta in varful dealului, intr-o ravena ascunsa de vegetatie. Dupa ce am sapat pentru a elibera rotile din stanga, am descoperit ca drumul se ingusta, asa ca am sapat mai departe in mal pentru a face loc de trecere. Torentii au lasat in carnea drumului grote verticale si chiar la picior drumul se arata periculos.

Inainte de pranz m-am impotmolit intr-un sant de nisip ud si singura solutie a fost sa culc motocicleta pe o latura si sa incerc sa o tarasc pe trasa buna. Jacques mi-a sarit in ajutor, insa din elan a alunecat si a cazut, lovindu-se cu spatele de malul uscat si tare. Primele secunde a zacut cu respiratia taiata si imediat ne-am dat seama ca nu era de gluma. Am intins picnicul de pranz chiar pe drum pentru a manca si pentru a-i permite lui Jacques sa se intinda, insa contuzia la coloana deja devenea dureroasa la fiecare miscare, in ciuda antiinflamatorului si a eferalganului administrate. Cu inima grea, am pornit mai departe, urmand ca la fiecare plantaj sa fiu singur la lopata, troliu si cric.

Navigarea prin labirintul de deviatii la deviatie, un hatis de poteci in care ne rataceam dirijati la nimereala de grupuri de sateni – unul aratand in stanga, altul in dreapta – incepea sa ne vina de hac. Cu nervii intonsi la maxim, cu oameni si copii fugarind masina, incercand sa se agate din mers de roata de rezerva, portiere, orice, Defenderul arata ca un elefant epuizat urmarit de o turma de hiene. Fiecare greseala la volan insa costa: plantaj dupa plantaj, ne simteam din ce in ce mai epuizati fizic si mental.

Ultimul plantaj maret: cu rotile intrate adanc in nisipul lipicios, mi-am dat seama ca singura noastra sansa era troliul. Odata iesiti din impas ne-am decis sa punem punct zilei, insa nici la bivuac nu am avut liniste. Niste muste dubioase, mari cat unghia, au tabarat pe noi piscand al naibii de tare, asa ca am fiert rapid niste orez cu vinete in sos tomat si ne-am ascuns in corturi. Bilantul negativ pentru Landie includea pe langa spatele frant al lui Jacques, o baveta rupta si toata partea stanga zgariata si indoita.