Muntele Camerun, o Micro-aventura in Turul Africii pe motocicleta

Dedicam aceasta realizare personala doctorului Anghelescu (Clinica Med Sport) care m-a ajutat sa pot merge din nou si prietenilor nostri Andreea Popa, Dumitru si Andu (remember Apuseni ‘95).

Urcusul incepe in Buea, unde angajam un ghid si porteri care ne vor cara bagajele: saci de dormit, haine groase, apa, mancare. In orasel e o adevarata industrie si dintr-o data ne amintim ca sunt turisti albi in Africa. Vom urca pe cel mai scurt traseu, Race Track, numit asa pentru ca pe acest drum are loc renumita cursa anuala la care a fost inregistrat incredibilul record de 4 ore! Traseul va traversa 4 zone geo-climatice distincte: padure tropicala, savana, grohotis alpin si in final stepa arida de pe culme.


Pornim la 10.30, noi doi, Delphine, Jacques, ghidul Edmond si porterii Mahindi, Jonas si Ibrahim.


Primii 500 de m ii urcam pe langa ferme de plantain. Cum intram in padure, aerul e mai racoros si e plin de pasari si flori tropicale.


La Hut 1 (1500 m altitudine) facem primul popas. Luam pranzul (sardine si paine) in refugiul construit acum mai bine de 100 de ani de nemti si acoperit de graffiti.


Cateva ore mai tarziu, urcam pieptis portiunea cea mai abrupta din traseu, care traverseaza o zona de savana. Poteca se vede cu greu din iarba inalta si e plina de lava pietrificata.


New Hut, refugiul de la 1800 m.


Peisajul este superb. Valea inghite fuioare de nori.


Jacques & Delphine


Putin dupa 6 seara, ne atingem obiectivul zilei: Hut 2. Altitudinea: 2800 m. E frig, bate vantul si ne zgribulim in jurul unei oale de taitei instant si spaghete, apoi ne bagam in sacii de dormit intinsi in cort, pe priciul din refugiu.


La 4.30 se da trezirea. Mancam un sandwich gretos de ciocolata si paine, si orbecaim la lumina frontalelor: eu, Ana, Jacques si Edmond. Restul ne vor astepta in Hut 2 la pranz. Incet incet soarele risipeste bezna taioasa: nuante noi ne lumineaza retina si suntem profund coplesiti de clipa unica. In semi-intunericul rasaritului, pasarile ne ofera un sublim concert in exclusivitate.


Valatuci de ceata imbraca siluete bizare de copaci cu cojoace de licheni si muschi.


Pe Muntele Cameroon, la 3800 m, Hut 3. Aici din pacate Ana a suferit o criza de rau de munte si o migrena acuta a fortat-o sa nu mai continue ascensiunea.


Ultimii 300 de m sunt din ce in ce mai dificil de parcurs: eu si Jacques gafaim la fiecare pas, insa ne continuam urcusul printr-un peisaj selenar de nisipuri cenusii.


De sus curbura Pamantului e limpede si ne simtim puternici, in varful lumii.


Victorie: ITW pe Muntele Camerun!

P.S. Traseul Race Track e unul destul de dificil. Imediat dupa ce am cucert varful, am inceput coborarea aproape fara oprire a celor peste 4000 de metri pana in punctul de plecare, unde am ajuns la lasarea noptii, absolut epuizati fizic si mental. Ranile fizice – arsuri solare, bataturi, basici, unghii invinetite si muschi amortiti, ne vor face sa suferim zile la rand. Un traseu mai lung, de 3 sau 4 zile, e poate o alegere mai inteleapta. Insa suntem fericiti ca am reusit sa atingem o culme si un vis.