botswana-1

Botswana – Intre cer si Pamant

Treceam in sfarsit frontiera catre o tara in care redeveneam iberi sa campam in siguranta, dar asta a insemnat ceva bataie de cap. Pentru ca Africa de Sud e o tara exemplara, am adunat cuminti facturile si ne-am prezentat la ghiseu sa colectam nu mai putin de 60 de euro de TVA. Dar biroul era inchis de mult si ni s-a sugerat sa mergem pentru asta in Pretoria. In fine.

Dupa asta am facut dute vino intre cele doua posturi de politie: nici intr-o tara, nici intr-alta nimeni nu vroia sa ne stampileze nouile pasapoarte temporare. Cireasa pe coliva au fost taxele (de drum, permis si asigurare) pentru Botswana: nu mai putin de 240 de Pula! cand deja terminasem toata tevatura si eram departe de zona de vama, am descoperie insa ca biroul in care facusem schimbul valutar pentru taxe ne sponsorizase fara voie. Primisem dublul banilor cuveniti, si faptul era consumat. Benzina costa 8,9 Pula/l. Nu mai e nevoie sa explicam de ce simpla pomenire a monedei nationale din Botswana ne distreaza pe noi romanii, merita mentionat doar ca in setswana, lingo-ul local, cuvantul desemneaza reverata ploaie care aduce viata. Ceva important intr-o tara care e 80% desert (Kalahari). De fapt cle doua sensuri nu sunt complet antagoniste.

Drumul de-a curmezisul Botswanei e cum se stie: plat, infinit, plictisitor, drept. Asfaltul correct strabate catune risipite in teritoriul de praf si desert.

Suricatele stau la o barfa pe marginea drumului. Si cand totul e cum nu se poate mai monoton, peisajul devine supra-realist. Trecem pe langa Makgadikgadi, cea mai mare albie salina naturala din lume, 12,000 km patrati. Ne gandim la cat de ingust ne e habitatul terestru. Conditiile propice vietii vor exista pe pamant timp de doar 10% din viata planetei. Oceanele acopera mai mult de doua treimi din suprafata Terrei, insa imagineaza-ti ca acum mii de ani chiar si aceasta intindere stearpa era un vast lac pe care triburile San l-au vazut. In sezonul ploios iarba de savana acopera albia si migratia marilor turme de animale transforma acest desert intr-un tablou in miscare. Makgadikgadi nu poate fi traversat cu motorul, decat pe zonele mai mici, cum ar fi acest pan, Mopipi, unde ne puteam auzi cugetand.

Nori de praf in argila gri

De la independenta din 1966, Botswana s-a bucurat de pace si democratie, o exceptie fericita in Africa sub sahariana. Peste 500,000 km patrati sunt locuiti de sub 2 milioane de oameni, asa singuratatea e un fel de a fi. Asta insemna si ca nu vom mai exaspera publicul cand luam apa din pompe sau cand ne cumparam de-ale gurii de la tarabe. Cam asa aratase ultima masa in Africa de Sud:

Cand marcasem si 50,00 de km pe bord

Dupa de ne incepusem ziua la 10 grade Celsius, mult prea congelati ca sa ne putem misca din loc inainte de 7.30 …

… am incheiat ziua leoarca de transpiratie in Maun, poarta de intrare a turistilor in Delta Okavango. Orasul prea civilizat ca sa dormim in tufe, asa ca am tras la campul Old Bridge Backpackers. Atributul din nume nu are nimic de-a face cu fenomenul de a calatori cu un rucsac in spate si buget modest. Se refera doar la faptul ca se poate campa in locul respectiv si ca uneori exista dormitoare comune. Construit cu mai putini bani decat similarul Ngepi (campul cu hipopotam din Namibia), locul – prost intretinut si cam scump – emitea in schimb pretentii de spatiu de chill. Obisnuit sa dormim in natura, am pus cu greu geana pe geana in atmosfera de petrecere si muzica care bubuia dinspre bar. Venisem insa aici doar ca sa vedem delta, cu barca (mokoro) sau cu avionul. Am vizitat toate companiile aviatice din Maun si preturile ne-au dat pe spate, iar distractia cu barca dureaza cateva zile. Spre seara abandonasem, cand am cunoscut doi calatori din Munchen, care ne-au ajutat sa ne indeplinim visul.

Asa ca in dimineata urmatoare noi doi, impreuna cu Dominic si Stefan, ne prezentam in gluma de aeroport pentru un penibil de scrupulos control de securitate.

Pe pista se facea smotru la greu

Cateva date simpatice despre zbor: avionul, un Cessna 206 capabil sa duca pana la 5 pasageri la bord. Consum: 1 l kerosen/minut. Interval maxim de zbor: 5 ore. In cele 45 de minute de survol am parcurs 228,82 km, acoperind o suprafata de 109,707 ha wcu viteza maxima de 300 km/h.

Pilotul Andras este american si de gasca, afland ca pentru noi doi era primul zbor cu un obiectiv usor, ne-a propus ceva mai aventuros. Decolare in forta, apoi cateva viraje ametitoare si eram in al noualea cer. Toata lumea vibra de la adrenalina. La un moment dat toate G-urile astea m-au terminat, iar Andras a considerat ca cel mai bun leac e sa imi dea avionul pe mana.

Am mentionat ca toata faza se intampla la cateva sute de metri deasupra deltei Okavango, unul dintre cele mai fabuloase locuri din lume?

Cu o suprafata de 16,000 km patrati, Delta este una dintre putinele care nu sunt generate la varsarea intr-o apa. Mai intai falia Gumare schimba inclinatia albiei raului Okavango, astfel ia nastere Delta. Raul se imparte in trei brate principale, apoi in altele, nenumarate, secundare. Falia Thamalakane ‘inchide’ Delta, asa ca raul Okavango nu mai ajunge niciodata la ocea, partial evaporat, partial absorbit de Kalahari. Delta este un mozaic complex. Nenumarata lagune si canale taiate perpendicula de o retea radiala de poteci create de animale. In jurul acestor zone sunt movile circulare unde cresc nuferi si papirus, acestea sunt ‘insulele’ Deltei. In fine, spre margini sunt zone non-inundabile, acoperite cu iarba.

Vazusem Delta in Ferbruarie de departe, din Namibia. Acum sezonul ploios trecuse, si ca niste ucenici ai celebrului Yann Artus Bertrand, incercam sa avem o imagine de ansamblu. Am asistat la numeroase scene intime: elefanti si girafe traversand mlastinile si iazurile, cate un elefant adult singuratic, hipopotami pascand sau dormind sub apa, turme de zebre si antilope, un crocodil lenevind la soare, o familie de rinoceri, stoluri de pasari bucurandu-se de acest paradis terestru.

Culorile si texturile de apa, cer si pamant, cicatricile verii alcatuiau un peisaj fabulos

Schimbarea de anotim dezvaluia alte detalii ale vastului ecosistem semi-acvatic. Te las sa privesti pozele care sunt o prea modesta imagine a realitatii.

High Flight” by John Gillespie Mage Jr.

Oh! I have slipped the surly bonds of Earth

And danced the skies on laughter-silvered winds;

Sunward I’ve climbed and joined the tumbling mirth

Of sun-split clouds – and done a hundred things

You have not dreamed of – wheeled and soared and swung 

High in the sunlit silence. Hovering there

I’ve chased the shouting wing along, and flung

My eager craft through footless halls of air.

Up, up the long, delirious, burning blue,

I’ve topped the wind-swept heights with easy grace

Where never lark, or even eagle flew – 

And while with silent, lifting mind I’ve trod

The high untrespassed sanctity of space

Put out my hand and touched the face of God.

Dupa o dimineata asa de plina, nemtii ne-au scos la un nesscaffe, sa ne mai limpezim mintile. O ocazie sa mai sporovaim cu pilotul nostru, care e multumit de job si de orelele acumulate, dar nerabdator sa gaseasca un post mai banos in Europa. Ce bine ca drumul catre zambia de-a latul Botswanei e monoton. Aveam nevoie de ragazul asta sa digeram amintirile din Delta. Am trecut repede pe langa pan-urile Nxai si  Makgadikgadi si pe langa baobabii batrani de mii de ani.

Stiam ca drumul ca trece prin parcul national Chobe si printr-un coridor de migratie a animalelor salbatice catre traverseaza dinspre Zimbabwe. Asa ca am campat la distanta confortabila de limita e securitate si am facut un foc de tabara, preventiv. A fost unuk dintre cele mai frumoase locuri in care am dormit.

Animati de rasaritul de soare, ne-am pregatit de intalnirea cu animalele. Dar drumul e in lucru, asa ca utilajele si operatiunea monstru au perturbat dramatic traiectoria faunei. Am vazut totusi cateva familii de elefanti, pe langa antilope, porci salbatici, elani si multe multe specii de pasari.

E de neinteles cum s-au adaptat acesti uriasi blanzi la prezenta si nestavilitul apetit pentru teritoriu ale omului.

La frontiera ne-am intalnit cu un grur de sud-africani echipati si para-echipati, pana in dinti.

Ne-am inghesuit pe bac pentru 15 minute de traversare a fluviului Zambezi.

Un grup de pescari pe mokoro au trecut in forta, amintindu-ne de sportivii cu caiacele din Durban, Numai ca oamenii de fata nu o fac din placere, ci de nevoie.

Inapoi in Zambia eram inapoi in Africa neagra: haos total la frontiera, peste tot ‘intermediari’ si ‘bine-voitori’ de profesie. Am trecut ca si neobservati pe langa tot show0uk sud-african. Daca la granita nu am platit nimic, in Livingstone am pierdut 160 Pula pe mana unui bisnitar. Ssta e Africa, orice eroare se plateste. Supermarketul SPAR fusese intre timp inaugurat, asa ca inarmati cu mancare din piata si giftuiti cu pui si orez, am pornit piezis inspre Rapid 14.