tajikistan-afghanistan-silk-road

Afganistan ia premiul

Aici am dormit in prima noapte pe coridorul Wakhan.

Hai sa dam mai de aproape. Limba asta de pamant desparte Tajikistanul de Afganistan si Pakistan. Ceea ce se vede de partea cealalta a raului Panj bate la fund ce vedem pe partea noastra a garlei. Afganistanul e clar cea mai frumoasa tara in care nu am calatorit. In loc sa ne facem bagajele si sa plecam mai departe, stam cu orele, fara sa ne putem lua ochii de la spectacolul de dincolo.

Satul e la o aruncatura de bat. Nici 50 de metri nu ne despart de ce se intampla in casele de lut, in curtile curate, pe potecile de pamant. Pe partea tadkica e inca asfalt si o sa dam in curand de un oras mare, Khorog, pe partea afgana sunt drumuri desfundate si se face foc cu balega uscata. Pe masura ce soarele incepe se lumineze si sa incalzeasca valea, satul se trezeste la viata. Apar drumeti dintr-un catun invecinat. Femeile poarte rochii lungi, purpurii. Barbatii au camasi incinse cu brau, peste salvari, iar deasupra poarta ilice cafenii. Mai toti au turbane pe cap. Parca am privi acu cateva secole in urma. Ne intrebam daca barbatul pe care femeia aceea il conduce in casa e o ruda mai batrana, pentru ca hornul incepe sa fumege si se pregateste ceva de mancare pentru oaspete. Ne intrebam ce discutas cei doi barbati care care fan pe o poteca abrupta. Tot muntele e terasat si cultivat. Potecile il brazdeaza in sus si in jos. Iar mai sus e cerul, albastru, si varfuri ascutite de ne tiuie urechile, acoperite cu zapada.

Tare am trece raul pe partea afgana, numa’ ca nu ne-am asteptat sa fie asa frumos “dincolo”, si nu avem viza cu doua intrari! Toata ziua ne-o petrecem cu ochii atintiti la peisajul fabulos care se deruleaza pe dreapta.

La trecerea in urmatorul judet, Wakhanul incepe sa-si flexeze muschii. Dar mie imi place nisipul, poate chiar mai mult ca piatra, si Ana imi pozeaza giumbuslucurile.

Dincolo de limbade nisip si distractie si dincolo de podul peste Panj, dam de un nene de treaba, care ne ospateaza cu lapte, caimac si paine calda. Asta ne mai da ceva putere sa bagam tare pana in Khorog, orasul de unde va incepe cu adevarat dansul.

Pana in oras depasim multi calatori pe doua roti: majoritatea bicicclisti, din Japonia, Franta, Germania, Ucraina. Ba chiar si trei motociclisti din Polonia, care nu au ales cele mai potrivite mobre, dupa parerea mea, pentru Wakhan. De aia se plang ca pentru 1200 GS, Super Tenere si 990 drumul e prea greu si ne marturisesc ca nici nu au mers decat pana in Ishkashim si inapoi, ori abia de acolo incepem sa stam de vorba despre Wakhan.

Ca sa fie gluma si mai groasa, Khorog, o aseazare inconjurata de munti plesuvi, e frumos asfaltata. Ana se prabuseste in prima benzinarie, de fapt singura, vom afla. In seara asta ii promit o baie calda. Dar de maine draga mea…


View 2013 – Tadjikistan in a larger map