4, 8, 15, 16, 23, 42

Zambia 28/01- 07/02

Unde ramasesem…

Naufragiasem aici, adusi de hazard. Reintrasem, din Zambia, in anonimat: nimeni nu mai intorcea capul si privirea cu interes, rareori un brat intins la salut, rareori un zambet. Cautam doar un loc sa punem capul, inainte de a trece frontiera namibiana. Nu stiam ca ajunsesem unde trebuia sa fim, ca Dharma Initiative zambiana ne astepta pe malul canionului Nsogwe. Sa sosim, sa ramanem. Acum circa 6 ani un sud-african, fost consultant tehnic pentru Camel Trophy, a instalat aici, pe terenurile sefului Mukuni – un colt de rai pe malul lui Zambezi – sediul mondial al organizatiei de misionariat Overland Missions (www.overlandmissions.com).

Asa se vede cascada pe drumul catre camp.


Pentru ca era sezonul ploios, am fost singuri pe intreaga proprietate, insa in sezonul uscat locul e animat de cei peste 80 de cursanti si 30 de angajati. Majoritatea misionarilor vin din America de Nord. Proiectele se desfasoara in zone rurale izolate si sunt orientate pe doua directii: agricultura organica (SAM) si educatie (LIFE). Misionariatul este platforma de comunicare aleasa pentru a introduce diverse proiecte umanitare: cultivare sustenabila a pamantului, puturi de apa potabila, orfelinat, invatamant prescolar, educatie pentru femei, family planning, psiholog pentru probleme de cuplu si individuale. Totul e sub forma de “imprumut”, nimic nu e gratis. Satenii sunt implicati activ in proiecte, dupa implementare primesc suport pe o perioada determinata, apoi trebuie sa continue singuri. Ana tocmai incepuse o carte scrisa de scriitoarea zambiana Dambisa Moyo (“Dead Aid”) care avanseaza aceeasi teza: banii pompati in Africa de decenii au facut mai mult rau decat bine. Pomana dauneaza, anuleaza creativitatea, ucide motivatia pentru o economie viabila. Pe plan politic, dependenta statelor africane de ajutoare externe alimenteaza coruptia si conflictele civile.

Baza e vasta: casute ca din turta dulce acoperite cu iarba uscata, un centru de pregatire cu salon, bucatarie, living, sala de cursuri, garaj si atelier mecanic, corturi pentru cursanti si personal, dusuri, spalatorie si o gradina de zarzavaturi. Din cortul nostru auzim in fiecare noapte involburatul Zambezi, apusurile seara de seara mai frumoase. Nu ne-am mirat deloc cand omul care ne-a  primit la baza ne-a spus ca il cheama Jacob (daca ati urmarit serialul Lost stiti despre ce e vorba). Jacob este liderul acestei comunitati, locuind de 6 ani in Zambia, impreuna cu sotia, Jessi, Kya (2 ani) si fiica lor de origine zambiana Sunda (6 ani). In prima seara la Rapid 14 am luat cina impreuna: noi, familia lui Jacob, prietena si colega lor, Laura si labradorul Jimbe. Nu a durat mult sa simtim ca urma sa ramanem mai mult de o noapte. Profund marcati de aceasta intalnire ne-intamplator de intamplatoare, de generozitatea cu care am fost primiti, am stat mai bine de o saptamana. Timp petrecut in compania noilor nostri prieteni, gatind impreuna, in drumetii la baza canionului, la ceai pe terasa superbului Royal Livingstone. Sunt multe locuri extrordinare in lume, dar putine sunt usor accesibile. Canionul Nsogwe este unul dintre acestea din urma. Ne-a dat putere si ragaz sa planificam, sa meditam la sensul aventurii noastre care dureaza de 8 luni.

Copaci indieni

Harjoheala

Drumetie in caldarea canionului

Laba de hipopotam. Aici ajung manate de ape trupuri de elefanti si hipopotami inecati in cascada. Satenii transeaza si mananca toata carnea, oasele lasate sa se albeasca pe stanci.

Jacob

Ana, Sunda, Jacob

Ceai si prajituri la Royal Livingstone

Vedere catre cascada de pe terasa hotelului

Apus pe Zambezi

Luna peste canion, Nsogwe

Sunda, Kya, Jessi, noi doi, Laura

Apoi a venit ora despartirii. Ne-a fost greu sa lasam in urma un loc in care ne-am simtit acasa, oameni pe care i-am simtit prieteni. Oare ii vom mai revedea vreodata? Auzeam chemarea savanei, a dunelor aramii din Namibia. Si stiam, raspunsul la toate intrebarile nu il vom gasi nici aici, si nici acolo, ci altcandva, altundeva. In noi.